Hipertensiunea arterială esențială

Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă boală cardiovasculară.

Valorile normale ale tensiunii arteriale nu trebuie să depășească 140 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică și 80mm Hg pentru tensiunea arterială diastolică.

Aceste valori reprezintă limita superioară a normalului, dar valorile optime sunt sub 120/70 mmHg.

Ce este tensiunea arterială?

Presiunea sanguină sau tensiunea arterială este presiunea exercitată de sânge asupra vaselor sanguine ca urmare a pompării sângelui de către inima spre organism (sangele oxigenat, adus de la plamani la inimă este evacuat din aceasta, de la nivelul ventriculului stang în aortă și prin intermediul ei și a ramurilor sale este transportat la fiecare celulă a organismului).

Care sunt cauzele hipertensiunii arteriale?

În majoritatea cazurilor nu găsim o cauză a hipertensiunii arteriale esentiale – însă există o serie de factori care contribuie la creşterea acesteia, iar hipertensiunea arterială are tendinţa de a se moşteni din generaţie în generaţie.

Cele mai frecvente cauze ale hipertensiuni arteriale secundare pot fi:

• renale (funcţia inadecvată a rinichilor- boala polichistică, stenoze renale, glomerulonefrite, pielonefrite),
• endocrine, sindromul de apnee in somn, coarcatia de aorta,
• hipertensiunea din sarcina,
• anumite medicamente (corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene, estrogeni, eritropoetina),
• excesul ponderal,
• consumul ridicat de alcool,
• excesul de sodiu ( sarea de bucatarie).

Ce simptome însoţesc creşterea tensiunii arteriale?

Simptomele nu sunt foarte tipice: ameţeli, dureri de cap, palpitaţii, sufocare, fosfene (senzaţia de a avea în faţa ochiilor fulgere luminoase), acufene (zgomote percepute în urechi ca și ţiuituri, pocnete, vâjâit).

De cele mai multe ori, pacientul descoperă accidental că are HTA, când își face investigaţii pentru alte afecţiuni.

Ce complicaţii poate da hipertensiunea arterială?

HTA este un inamic  tăcut, care nediagnosticată  și netratată la timp determină  severe complicaţii:

1. Cardiace– infarct miocardic acut, insuficienţă cardiacă, cardiomiopatie dilatativă, tulburări de ritm sau de conducere, edem pulmonar acut, disecţie de aortă.
2. Cerebrale: accident vascular cerebral, hemoragii.
3. Renale: bolnavul care începe să aibă complicaţii renale, în timp ajunge la dializă și insuficienţă  renală.
4. Oculare: retinopatie hipertensivă.

Cât trebuie să dureze tratamentul?

Tratamentul pentru HTA se face toată viaţa, este o afecţiune care necesită tratament permanent și supraveghere medicala.

Nu se face pauză la tratamentul pentru HTA!

Regimul igieno-dietetic și corecţia factorilor de risc sunt obligatorii în tratamentul HTA:

• Se reduce la minimum consumul de sare (regim hiposodat),  sarea produce creșterea TA atât prin retenţia de apă, cât, și  prin depunerea în pereţii vaselor și alterarea structurii lor.
• Se corectează obezitatea,  simpla scădere în greutate poate duce la normalizarea valorilor TA în formele ușoare.
• Se interzice fumatul.
• Se tratează dislipidemia.
• se recomanda antrenament fizic regulat.

Tratamentul cu medicamente

Acesta este introdus când măsurile de mai sus nu sunt suficiente pentru normalizarea valorilor TA. Există foarte multe clase de medicamente, care reduc TA prin mecanisme diferite.

Principalele clase de medicamente folosite în tratamentul HTA sunt:

• Diureticele: nefrix, indapamid ( acestea elimină excesul de sare și apă din organism).
• Blocante de calciu: lercanidipina, amlodipina, verapamil (au acţiune vasodilatatoare)
• Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol, nebivolol (acţiunea este complexă, atât de protecţie a inimii, cât și de blocare a acţiunii și secreţiei unor substanţe care determină creșterea TA)
• Inhibitorii enzimei de conversie: ramipril, perindopril, zofenopril ( determină vasodilataţie și protecţie cardiacă și renală)
• Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan
• Medicamente cu acţiune centrală: clonidina, rilmenidina (folosite în asociere cu celelalte medicamente în formele rezistente la tratament).